iubitor

/ju.biˈtor/

adjectiv?

Etimologie

Din a iubi + sufixul -tor.

care iubește, înclinat să iubească; căruia îi place ceva, plin de dragoste, drăgăstos.

„Când se uită copilul drept în soare, va fi prea iubitor.”Dragoste și iubire Familie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică