iscusință
/is.ku'sin.ʦə/Etimologie
Din a (se) iscusi + sufixul -ință.
Definiții
- îndemânare, dibăcie, pricepere; (p.ext.) talent, artă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | iscusință | iscusințe |
| genitiv-dativ | iscusinței | iscusințelor |
| vocativ | iscusință | iscusințelor |
| articulat | iscusința | iscusințele |