iscălitură
/is.kə.liˈtu.rə/Etimologie
Din a (se) iscăli + sufixul -tură.
Definiții
- numele unei persoane scris de ea însăși pe un act oficial, pe o scrisoare, pe o chitanță etc. (pentru a le certifica); semnătură; (p.ext.) felul cum iscălește cineva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | iscălitură | iscălituri |
| genitiv-dativ | iscăliturii | iscăliturilor |
| vocativ | iscălitură | iscăliturilor |
| articulat | iscălitura | iscăliturile |