← înapoi la căutare

inventar

/in.ven'tar/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză inventaire < latină inventarium.

Definiții

  1. listă, catalog, registru, document în care sunt enumerate (și descrise cantitativ și valoric) toate bunurile care se află într-o gospodărie, într-o instituție, într-un magazin etc.; (p.ext.) totalitatea acestor bunuri.
  2. (p.gener.) listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte, a unor întâmplări etc.).

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativinventarinventare
genitiv-dativinventaruluiinventarelor
vocativinventaruleinventarelor
articulatinventarulinventarele

inventare

/in.ven'ta.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a inventa.

Definiții

  1. acțiunea de a inventa și rezultatul ei; născocire, scornire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativinventareinventări
genitiv-dativinventăriiinventărilor
vocativinventareinventărilor
articulatinventareainventările

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică