inventare (toate sensurile)

Definiția cuvântului „inventare”

inventaresubstantiv

  1. listă, catalog, registru, document în care sunt enumerate (și descrise cantitativ și valoric) toate bunurile care se află într-o gospodărie, într-o instituție, într-un magazin etc.; (p.ext.) totalitatea acestor bunuri.
  2. (p.gener.) listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte, a unor întâmplări etc.).

inventaresubstantiv

  1. acțiunea de a inventa și rezultatul ei; născocire, scornire.