Etimologie

Din latină in.

Definiții

1. (indică interiorul spațiului unde are loc o acțiune, unde se află ceva, spre care are loc o mișcare).
2. (indică suprafața pe care are loc o acțiune sau spațiul dintre obiecte unde se află ceva, unde se produce o mișcare).
3. (indică obiectul de care atârnă ceva).
4. (indică o parte a corpului care este acoperită, îmbrăcată etc.).
5. la, în dreptul.
6. (indică timpul în care se petrece o acțiune).
7. (indică intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment) după, peste.
8. (indică o cauză) din pricina...; în urma...
9. (indică scopul).
10. (indică instrumentul, relația).
11. (indică o comparație) în formă de..., ca...
12. conform cu, potrivit cu...
13. (introduce un complement indirect) adâncit în gânduri.

Exemple

• Intră în casă.
• Se suie în pom.
• Pune-ți haina în cuier.
• Și-a tras ghetele în picioare.
• Nu sta cu căciula în cap.
• Haină roasă în coate.
• În iunie se culeg cireșele.
• Pleci de mâine în două zile.
• Pomul se clătina în vânt.
• Ochii-i ard în friguri.
• Se duce în pețit.
• S-au înțeles în scris.
• Fumul se ridică în spirală.
• Fiecare în legea lui.
• Casă transformată în muzeu.

Etimologie

Din latină lῑnum. Înrudit cu italiană lino, spaniolă lino, provensală lin, franceză lin, catalană lli și portugheză linho.

Definiții

1. (bot.) (Linum usitatissimum) plantă erbacee textilă și oleaginoasă, cu tulpina subțire, ramificată în partea superioară, fibroasă, cu frunze mici, înguste și cu flori albastre sau albe, care are numeroase utilizări; (p.restr.) sămânța acestei plante.
2. (text.) fir obținut prin prelucrarea inului; (p.ext.) pânză făcută din aceste fire.

Declinare