impar
/im'par/Etimologie
Din latină impar Confer franceză impair.
Definiții
- (despre numere întregi) care nu este divizibil cu doi; care este fără soț.
Din latină impar Confer franceză impair.
Din latină impālāre, din impālō < pālus („par”). Confer aromână mpar, mpãrari, italiană impalare, catalană empalar, portugheză empalar și spaniolă empalar.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | împăra | împărau |
Sinonime: 3: (viticul.) hărăci, părui
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică