Definiția cuvântului „impar”
impar — adjectiv
- (despre numere întregi) care nu este divizibil cu doi; care este fără soț.
impar — verb
- (v.tranz.) (înv.) a pune în țeapă.
- a aduce ceva la cunoștința tuturor printr-un semn înfipt în vârful unui proțap.
- (reg.) a înfige pari sau haraci la vie; a hărăci, a părui (o vie).
- (reg.) a împunge cu un ac gros.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru împăra.