iavașa
/ja.va'ʃa/Etimologie
Din turcă yavaș.
Definiții
- instrument în formă de clește sau de laț, folosit pentru stăpânirea animalelor, prin strângerea buzei superioare sau urechii, când sunt supuse la anumite tratamente dureroase.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | iavașa | iavașale |
| genitiv-dativ | iavașalei | iavașalelor |
| vocativ | iavașa | iavașalelor |
| articulat | iavașaua | iavașalele |