ia

Etimologie

Creație spontană. Coincide cu slavă ja („și”), sârbo-croată ја („așa”) (Cihac, II, 145, credea că română provenea din slavă), maghiară he (sursă a cuvântului român, după Pascu, II, 95), albaneză ja, confer sardă ea („iată”). După Philippide, II, 717, este o reducere de la iaca.

Definiții

1. cuvânt prin care se atrage atenția ascultătorului asupra unui îndemn care i se va adresa; ian!
2. iată! iacă! uite! vezi! ian!
3. arată indiferența față de ceea ce urmează.
4. introduce un răspuns.

Exemple

• Unde te duci? - Ia, până la colț.

Etimologie

Din lua.

Definiții

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru lua.
2. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru lua.
3. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru lua.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru lua.

Etimologie

Din ie.

Definiții

1. forma de singular articulat pentru ie.

Etimologie

Din latină (vestis) linea.

Definiții

1. bluză femeiască caracteristică portului național românesc, confecționată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic și împodobită la gât, la piept și la mâneci cu cusături alese, de obicei în motive geometrice, cu fluturi, cu mărgele etc.
2. parte a corpului la unele animale, reprezentată printr-o îndoitură a pielii.

Declinare

Etimologie

Din latină levare.

Definiții

1. (v.tranz.) a prinde un obiect în mână spre a-l ține (și a se servi de el) sau spre a-l pune în altă parte.
2. (v.tranz.) a apuca pe cineva sau ceva cu mâna; a cuprinde cu brațul (de după...); (p.ext.) a înhăța, a înșfăca.
3. (v.tranz.) a mânca (pe apucate), a înghiți din ceva; (spec.) a înghiți o doctorie.
4. (v.tranz.) a îmbrăca, a pune pe sine o haină etc.
5. (v.tranz.) a scoate ceva din locul în care se afla; a smulge, a desprinde.
6. (v.refl.) (rar) a înceta să mai existe; a dispărea.
7. (v.tranz.) a scoate ceva în cantitate limitată.
8. (v.tranz.) a deposeda pe cineva de un lucru (fără intenție de a și-l însuși).
9. (v.tranz.) (pop.) a face să paralizeze, a paraliza o parte a corpului.
10. (v.tranz.) a-și însuși ceea ce i se cuvine, a pune stăpânire pe ceva; (p.ext.) a primi, a căpăta.
11. (v.tranz.) a (-și) face rost de ceva; a găsi pe cineva sau ceva.
12. (v.tranz.) a cumpăra.
13. (v.tranz.) a încasa o sumă de bani.
14. (v.tranz.) a-și însuși un lucru străin.
15. (v.tranz.) a cuceri; a ocupa.
16. (v.tranz.) a ataca într-un anumit fel sau cu o anumită armă.
17. (v.tranz.) a angaja pe cineva; a folosi un obiect pentru un timp determinat, contra plată.
18. (v.tranz.) a invita pe cineva la joc, la dans.
19. (v.tranz.) a primi pe cineva la sine; a contracta o legătură de rudenie cu cineva.
20. (v.refl. recipr.) a se căsători.
21. (v.tranz.) a se angaja, a se însărcina (cu ceva).
22. (v.tranz.) a contracta o boală molipsitoare.
23. (v.tranz.) (despre vase) a avea o anumită capacitate, a cuprinde.
24. (v.tranz.) a duce cu sine.
25. (v.tranz.) a duce cu sine una sau mai multe persoane, cu rolul de însoțitor.
26. (v.refl.) (despre vopsele) a se desprinde, a se șterge (și a se lipi pe altceva).
27. (v.tranz.) (despre vehicule) a transporta pe cineva.
28. (v.tranz.) a începe, a porni să...
29. (v.tranz.) (despre manifestări fizice sau psihice) a cuprinde (pe cineva).
30. (v.tranz.) (construit cu pronumele „o”, cu valoare neutră) a pleca, a porni.
31. (v.tranz.) a se îndrepta într-o direcție oarecare; a coti spre...
32. (v.tranz.) (despre căi de comunicație și ape curgătoare) a-și schimba direcția.
33. (v.tranz.) a merge, a parcurge.
34. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru lua.

Exemple

• A luat-o la deal.
• Drumul o ia la dreapta.

Declinare