Etimologia cuvântului „ia”

Creație spontană. Coincide cu slavă ja („și”), sârbo-croată ја („așa”) (Cihac, II, 145, credea că română provenea din slavă), maghiară he (sursă a cuvântului român, după Pascu, II, 95), albaneză ja, confer sardă ea („iată”). După Philippide, II, 717, este o reducere de la iaca.