ișlicar
/iʃ.li'kar/Etimologie
Din ișlic + sufixul -ar.
Definiții
- (înv.) persoană care purta ișlic; (p.ext.) boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste.
- fabricant sau negustor de ișlice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ișlicar | ișlicari |
| genitiv-dativ | ișlicarului | ișlicarilor |
| vocativ | ișlicarule | ișlicarilor |
| articulat | ișlicarul | ișlicarii |