verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din hâr + sufixul -âi.
Definiții
- (v.intranz.) (despre mecanisme stricate; la pers. 3) a scoate un zgomot dogit.
- (v.intranz.) (despre organele respiratorii; p.ext. despre persoane) a scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi.
- (v.intranz.) (peior.) a vorbi neclar, mormăit.
- (v.intranz.) a sforăi.
- (v.intranz.) (despre câini; la pers. 3) a mârâi.
- (v.refl. recipr.) a se certa, a se ciondăni.
- (v.tranz.) (fam.) a întărâta, a irita pe cineva.
- (v.refl.) (rar) a se freca, a se lovi cu zgomot de ceva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | hârâea | hârâeau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | hârâit | hârâituri |
| genitiv-dativ | hârâitului | hârâiturilor |
| vocativ | hârâitule | hârâiturilor |
| articulat | hârâitul | hârâiturile |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- (despre glas, vorbire, sunete) care hârâie, hârâitor.
- (despre mecanisme, obiecte etc.) stricat, hodorogit, uzat.