← hârâit (toate sensurile)

Definiția cuvântului „hârâit”

hârâit — substantiv

  1. zgomot produs de frecarea unui obiect de altul, de un mecanism stricat, de organele respiratorii bolnave etc.

hârâit — adjectiv

  1. (despre glas, vorbire, sunete) care hârâie, hârâitor.
  2. (despre mecanisme, obiecte etc.) stricat, hodorogit, uzat.

hârâit — verb

  1. (v.intranz.) (despre mecanisme stricate; la pers. 3) a scoate un zgomot dogit.
  2. (v.intranz.) (despre organele respiratorii; p.ext. despre persoane) a scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi.
  3. (v.intranz.) (peior.) a vorbi neclar, mormăit.
  4. (v.intranz.) a sforăi.
  5. (v.intranz.) (despre câini; la pers. 3) a mârâi.
  6. (v.refl. recipr.) a se certa, a se ciondăni.
  7. (v.tranz.) (fam.) a întărâta, a irita pe cineva.
  8. (v.refl.) (rar) a se freca, a se lovi cu zgomot de ceva.