hârău
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (reg.) specie de uliu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hârău | hârăi |
| genitiv-dativ | hârăului | hârăilor |
| vocativ | hârăule | hârăilor |
| articulat | hârăul | hârăii |
hârâi
/hɨ.rɨˈi/Etimologie
Din hâr + sufixul -âi.
Definiții
- (v.intranz.) (despre mecanisme stricate; la pers. 3) a scoate un zgomot dogit.
- (v.intranz.) (despre organele respiratorii; p.ext. despre persoane) a scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi.
- (v.intranz.) (peior.) a vorbi neclar, mormăit.
- (v.intranz.) a sforăi.
- (v.intranz.) (despre câini; la pers. 3) a mârâi.
- (v.refl. recipr.) a se certa, a se ciondăni.
- (v.tranz.) (fam.) a întărâta, a irita pe cineva.
- (v.refl.) (rar) a se freca, a se lovi cu zgomot de ceva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | hârâea | hârâeau |
Proverbe & zicători
- „De harai a venit, de haram s-a dus.”Bani și avere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică