verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Formație onomatopeică.
Definiții
- (v.intranz.) a face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi.
- (v.refl.) (reg.) a se dărâma, a se surpa, a se nărui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | huruea | hurueau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- faptul de a (se) hurui; huruitură, huruială, hurduitură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | huruit | huruite |
| genitiv-dativ | huruitului | huruitelor |
| vocativ | huruitule | huruitelor |
| articulat | huruitul | huruitele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- (reg.) dărâmat, surpat.