Definiția cuvântului „huruit”
huruit — substantiv
- faptul de a (se) hurui; huruitură, huruială, hurduitură.
huruit — adjectiv
- (reg.) dărâmat, surpat.
huruit — verb
- (v.intranz.) a face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi.
- (v.refl.) (reg.) a se dărâma, a se surpa, a se nărui.