hogeag
Etimologie
Din turcă ocak.
Definiții
- (reg.) coș (la o casă); horn, fumar.
- (înv.; în forma ogeac) numele unui corp de trupă; loc sau local unde stătea acest corp.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hogeag | hogeaguri |
| genitiv-dativ | hogeagului | hogeagurilor |
| vocativ | hogeagule | hogeagurilor |
| articulat | hogeagul | hogeagurile |