hibă
/'hi.bə/Etimologie
Din maghiară hiba.
Definiții
- (reg.) defect, cusur.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hibă | hibe |
| genitiv-dativ | hibei | hibelor |
| vocativ | hibă | hibelor |
| articulat | hiba | hibele |
Proverbe & zicători
- „Armânlu, ș-6rfăn s-hibă, tut pri celnic”
- „Ghiftul ș'celnic, la cârbuni vali hibă”Muncă și lene
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică