hală
/'ha.lə/Etimologie
Din franceză halle, germană Halle.
Definiții
- clădire amenajată, cu instalațiile necesare, unde se vând alimente (îndeosebi carne); piață acoperită.
- sală de dimensiuni foarte mari, amenajată ca atelier în fabrici, ca sală pentru manifestații sportive, culturale, pentru expoziții etc.
- (reg.) vijelie.
- monstru, dihanie, arătare.
- (la pl.) păsări de curte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | hală | hale |
| genitiv-dativ | halei | halelor |
| vocativ | hală | halelor |
| articulat | hala | halele |