hărțui
/hər.ʦu'i/Etimologie
Din harță + sufixul -ui.
Definiții
- (v.tranz.) a necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa.
- (v.tranz.) (reg.) a întărâta, a zădărî un câine.
- (v.tranz.) a desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a nu-i permite deplasarea, pregătirea unor acțiuni de luptă, aprovizionarea etc.
- (v.refl. recipr.) a purta discuții repetate și contradictorii cu cineva, a se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | hărțuea | hărțueau |