gălăgie
/gə.lə'ʤi.e/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- zgomot puternic (de glasuri, de mașini etc.); larmă, hărmălaie, tărăboi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gălăgie | — |
| genitiv-dativ | gălăgiei | — |
| vocativ | gălăgie | — |
| articulat | gălăgia | — |