grund
/grund/Etimologie
Din germană Grund.
Definiții
- primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată.
- strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează.
- strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | grund | grunduri |
| genitiv-dativ | grundului | grundurilor |
| vocativ | grundule | grundurilor |
| articulat | grundul | grundurile |