Definiția cuvântului „grund”

grund — substantiv

1. primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese, a unui obiect, a unui element de construcție care urmează să fie finisată.
2. strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează.
3. strat de mortar aplicat pe zidărie, servind ca suport pentru tencuiala vizibilă.