groșiță
/gro'ʃi.ʦə/Etimologie
Din gros + sufixul -iță.
Definiții
- monedă străină de argint, care a circulat și în țările române.
- monedă poloneză de aramă, care a circulat și în țările române.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | groșiță | groșițe |
| genitiv-dativ | groșiței | groșițelor |
| vocativ | groșiță | groșițelor |
| articulat | groșița | groșițele |