greață
/'gre̯a.ʦə/Etimologie
De la greu, sau mai curând de la grea, cu sufixul abstract -eață (DAR). Derivare directă din latină gravĭtĭes (Byhan 353) sau grevĭtĭa (Pușcariu 732; Candrea-Dens., 758; REW 3855) este mai puțin probabilă.
Definiții
- senzație neplăcută, adesea însoțită de vărsături, reprezentând reacția unor receptori nervoși din cavitatea abdominală la diverși agenți.
- (fig.) sentiment de scârbă, de dezgust, de silă față de cineva sau de ceva.
- (argou, fig.) persoană dezgustătoare/josnică.
Exemple
- A mâncat ceva care i-a produs greață.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | greață | grețuri |
| genitiv-dativ | greții | grețurilor |
| articulat | greața | grețurile |
Sinonime: 1: (fiziol.) (pop.) plecate (pl.), (livr.) nausea, (înv. și reg.) slădici, 2: dezgust