gramatică
/ɡraˈma.ti.kə/Etimologie
Din latină grammatica.
Definiții
- ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții; ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul structurii gramaticale a unei limbi sau, (p.ext.), cu studiul tuturor elementelor constitutive ale unei limbi.
- manual care studiază aceste elemente.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gramatică | gramatici |
| genitiv-dativ | gramaticii | gramaticilor |
| vocativ | gramatică | gramaticilor |
| articulat | gramatica | gramaticile |