grabnic
/'grab.nik/Etimologie
Din grabă + sufixul -nic.
Definiții
- (adesea adverbial) care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere.
Exemple
- Mers grabnic.
- Moarte grabnică.
- Treabă grabnică.