substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latină *gratis (= cratis).
Definiții
- fiecare dintre vergelele care se așază (paralel) în tocul (sau în fața) ușilor, ferestrelor, vitrinelor etc., alcătuind împreună un ansamblu fix sau semimobil, care servește ca măsură de siguranță sau ca motiv arhitectonic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | gratie | gratii |
| genitiv-dativ | gratiei | gratiilor |
| vocativ | gratie | gratiilor |
| articulat | gratia | gratiile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză gracier. Confer italiană graziare.
Definiții
- (v.tranz.) a acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latină gratia.
Definiții
- drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.; farmec.
- bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva.
- ajutor, milă, îndurare (divină); iertare (de o pedeapsă).
- (cu valoare de prepoziție) datorită.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | grație | grații |
| genitiv-dativ | grației | grațiilor |
| vocativ | grație | grațiilor |
| articulat | grația | grațiile |