(v.tranz.) a acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului.
grația — substantiv
drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.; farmec.
bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva.
ajutor, milă, îndurare (divină); iertare (de o pedeapsă).
(cu valoare de prepoziție) datorită.
grația — substantiv
fiecare dintre vergelele care se așază (paralel) în tocul (sau în fața) ușilor, ferestrelor, vitrinelor etc., alcătuind împreună un ansamblu fix sau semimobil, care servește ca măsură de siguranță sau ca motiv arhitectonic.