gonitoare
/go.ni'to̯a.re/Etimologie
Din gonitor.
Definiții
- vită cornută care are vârsta la care se poate împreuna (în vederea reproducerii).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gonitoare | gonitoare |
| genitiv-dativ | gonitoarei | gonitoarelor |
| vocativ | gonitoareo | gonitoarelor |
| articulat | gonitoarea | gonitoarele |