ghin
/gin/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- daltă cu tăiș semicircular, folosită de dogari și rotari.
- cuțit cu lama curbată în formă de unghie, cu care se cioplește lemnul (în timpul sculptării lui).
- cazma îndoită pe amândouă laturile.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ghin | ghinuri |
| genitiv-dativ | ghinului | ghinurilor |
| vocativ | ghinule | ghinurilor |
| articulat | ghinul | ghinurile |