ghicit
/giˈʧit/Etimologie
Din verbul a ghici.
Definiții
- faptul de a ghici.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ghicit | ghicite |
| genitiv-dativ | ghicitului | ghicitelor |
| vocativ | ghicitule | ghicitelor |
| articulat | ghicitul | ghicitele |
Din verbul a ghici.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ghicit | ghicite |
| genitiv-dativ | ghicitului | ghicitelor |
| vocativ | ghicitule | ghicitelor |
| articulat | ghicitul | ghicitele |
Sinonime: 3: neclar
Din ghici.
Etimologie necunoscută.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | ghicea | ghiceau |
Sinonime: 1: afla, descoperi, (rar) bănui, intui, 2: dezlega, 3: prevesti, prezice, proroci, (franțuzism înv.) devina
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică