gazdă
/'gaz.də/Etimologie
Din maghiară gazda.
Definiții
- persoană care primește pe cineva la sine (dându-i adăpost); cel care ține pe cineva la sine în schimbul unei chirii (și cu întreținere plătită); stăpânul unei case în raport cu oaspeții săi, amfitrion.
- organism pe care (sau în care) trăiește un animal parazit aflat în stare larvară sau adultă.
- locuință ocupată de cineva în calitate de oaspete sau de chiriaș.
- (reg.) țăran bogat; chiabur, bogătan.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gazdă | gazde |
| genitiv-dativ | gazdei | gazdelor |
| vocativ | gazdă | gazdelor |
| articulat | gazda | gazdele |