← înapoi la căutare

găurit

/gə.uˈrit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a găuri.

Definiții

  1. găurire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativgăuritgăurite
genitiv-dativgăurituluigăuritelor
vocativgăuritulegăuritelor
articulatgăuritulgăuritele

găurit

/gə.uˈrit/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a găuri.

Definiții

  1. care are una sau mai multe găuri, prevăzut cu una sau mai multe găuri; în care s-a făcut o gaură; care e plin de găuri; perforat, bortelit, bortit.
  2. care s-a stricat, s-a degradat formând găuri.

Exemple

  • Haină găurită.

găuri

/gə.uˈri/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din gaură.

Definiții

  1. (v.tranz.) a face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti.
  2. (v.refl.) a se strica, a se degrada în urma găuririi.

Exemple

  • Am găurit bucata de lemn.

Declinare

CazSingularPlural
verbgăureagăureau

Sinonime: 1: perfora, scobi, sfredeli, străpunge, (înv. și reg.) petrece, potricăli, (reg.) găuni, sfredeluși, (Mold. și Bucov.) borteli, borti, (prin Ban.) butori, (Olt.) răzbici, (prin vestul Transilv.) sclidiri, 2: caria, sparge, zdrențui

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică