gâscan
/gɨs'kan/Etimologie
Din gâscă + sufixul -an.
Definiții
- bărbătușul gâștei; gânsac.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gâscan | gâscani |
| genitiv-dativ | gâscanului | gâscanilor |
| vocativ | gâscanule | gâscanilor |
| articulat | gâscanul | gâscanii |
Din gâscă + sufixul -an.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gâscan | gâscani |
| genitiv-dativ | gâscanului | gâscanilor |
| vocativ | gâscanule | gâscanilor |
| articulat | gâscanul | gâscanii |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică