gândire
/gɨn'di.re/Etimologie
Din a gândi.
Definiții
- facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc.
- factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință.
- idee, gând, cuget; meditație, reflecție.
- imaginație, fantezie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gândire | gândiri |
| genitiv-dativ | gândirii | gândirilor |
| vocativ | gândire | gândirilor |
| articulat | gândirea | gândirile |