fățarnic
/fəˈʦar.nik/Etimologie
Din fățare (învechit „fățărnicie” < față) + sufixul -nic.
Definiții
- (despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) lipsit de sinceritate; prefăcut, ipocrit, fals.
Proverbe & zicători
- „Sărutarea de fățarnic, ca cea de țânțar; te sărută cu cântare”Minciună și înșelăciune
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică