fuscel
/fus'ʧel/Etimologie
Din latină *fusticellus (< fustis, „băț, țăruș„).
Definiții
- fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut; vergea, joardă.
- fiecare dintre vergele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări.
- fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului.
- rarcotor de ceapă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fuscel | fuscei |
| genitiv-dativ | fuscelului | fusceilor |
| vocativ | fuscelule | fusceilor |
| articulat | fuscelul | fusceii |