furcoi
/fur'koj/Etimologie
Din furcă + sufixul -oi.
Definiții
- furcă mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | furcoi | furcoaie |
| genitiv-dativ | furcoiului | furcoaielor |
| vocativ | furcoiule | furcoaielor |
| articulat | furcoiul | furcoaiele |