fulger
/ˈful.ʤer/Etimologie
Din latină fŭlgĕr, în loc de fŭlgur.
Definiții
- fenomen atmosferic care constă într-o descărcare electrică luminoasă produsă între doi nori sau în interiorul unui nor.
Exemple
- Un fulger apare pe cer, va ploua.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fulger | fulgere |
| genitiv-dativ | fulgerului | fulgerelor |
| vocativ | fulgerule | fulgerelor |
| articulat | fulgerul | fulgerele |
Sinonime: (met.) (rar) străfulgerare, (pop.) scăpărare, scăpărat, (reg.) sfulger, (înv. și pop. fig.) săgeată