fugiți

Etimologie

Din fugit.

Definiții

1. forma de masculin plural pentru fugit.

Etimologie

Din fugi.

Definiții

1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru fugi.
2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru fugi.
3. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru fugi.

Definiții

1. dezertor, evadat, fugar.

Declinare

Etimologie

Din latină pop. fugire (fugere).

Definiții

1. (v.intranz.) a se deplasa cu pași repezi, a se mișca iute într-o direcție, a merge în fugă; a alerga, a goni.
2. (despre lapte și despre alte lichide) a da în foc (când fierbe).
3. (urmat de determinări introduse prin prep. "după") a urmări în fugă, a alerga pe urmele cuiva pentru a-l ajunge, pentru a-l prinde.
4. (fig.) (despre vreme sau despre unități de timp) a trece repede, a se scurge rapid.
5. (fig.) (despre peisaje din natură) a se perinda prin fața ochilor cuiva care trece în viteză (călare sau într-un vehicul).
6. a părăsi în grabă (și pe ascuns) un loc pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere; (despre un deținut) a evada; (despre un ostaș) a dezerta.
7. (despre îndrăgostiți) a-și părăsi pe ascuns familia, plecând să trăiască împreună.
8. a se depărta, a se retrage dintr-un loc.
9. (urmat de determinări introduse prin prep. "de") a se sustrage, a se eschiva, a evita.

Exemple

• Calul fuge.
• Timpul fuge.
• Au fugit de la locul faptei.

Declinare

Sinonime: 1: alerga, goni, (înv. și reg.) cure, (reg.) (se) încura, (Bucov.) scopci, 8: se căra, (fam.) se cărăbăni, se mătrăși, o șterge, o tuli

Antonime: sta