fronton
/fron'ton/Etimologie
Din franceză fronton.
Definiții
- element de formă triunghiulară, mărginit de o cornișă, care încoronează fațada unui edificiu.
- element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornișă curbă sau frântă, care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fronton | frontoane |
| genitiv-dativ | frontonului | frontoanelor |
| vocativ | frontonule | frontoanelor |
| articulat | frontonul | frontoanele |