← înapoi la căutare

frământare

/frə.mɨn'ta.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din verbul a (se) frământa.

Definiții

  1. acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei.
  2. umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale).
  3. neliniște sufletească, zbucium, chin.

Exemple

  • Frământarea aluatului.
  • Din nimic s-a stârnit o frământare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativfrământarefrământări
genitiv-dativfrământăriifrământărilor
articulatfrământareafrământările

Sinonime: 1: plămădire, plămădit, 2: agitație, forfotă, tulburare, vâlvă, zarvă, 3: zbucium, îngrijorare

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică