frământare (toate sensurile)

Definiția cuvântului „frământare”

frământaresubstantiv

  1. acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei.
  2. umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale).
  3. neliniște sufletească, zbucium, chin.