substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză fort.
Definiții
- lucrare de fortificație construită din zidărie, cu contur poligonal, care face parte dintr-un sistem de întărituri și care este menită să apere un centru important sau o linie strategică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | fort | forturi |
| genitiv-dativ | fortului | forturilor |
| vocativ | fortule | forturilor |
| articulat | fortul | forturile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză forcer < latină fortiare. Confer italiană forzare.
Definiții
- (v.tranz.) a determina cu forța pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga.
- (v.refl.) a-și da osteneala, a se strădui, a face un efort.
- a mânui cu violență un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le din nepricepere, nerăbdare, intenții frauduloase etc.; a sfărâma, a sparge.
- a supune la un efort prea mare o mașină, un animal etc.
- (mil.) a trece peste un obstacol în ciuda rezistenței opuse de inamic.
Exemple
- Nu te forțez dacă nu vrei.
- Forța râul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | forța | forțau |
Sinonime: 1: constrânge, nevoi, obliga, sili, 2: încerca, se sforța, se sili, se strădui, 3: sparge, strica, viola, (înv.) silnici, 4: supune