(v.tranz.) a determina cu forța pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga.
(v.refl.) a-și da osteneala, a se strădui, a face un efort.
a mânui cu violență un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le din nepricepere, nerăbdare, intenții frauduloase etc.; a sfărâma, a sparge.
a supune la un efort prea mare o mașină, un animal etc.
(mil.) a trece peste un obstacol în ciuda rezistenței opuse de inamic.
fort — substantiv
lucrare de fortificație construită din zidărie, cu contur poligonal, care face parte dintr-un sistem de întărituri și care este menită să apere un centru important sau o linie strategică.