forfecătură
/for.fe.kə'tu.rə/Etimologie
Din a forfeca + sufixul -ătură.
Definiții
- forfecare; (fig.) muștruluială, bătaie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | forfecătură | forfecături |
| genitiv-dativ | forfecăturii | forfecăturilor |
| vocativ | forfecătură | forfecăturilor |
| articulat | forfecătura | forfecăturile |