forță

Etimologie

Din franceză force, italiană forza.

Definiții

1. capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort, de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor; putere fizică, vigoare, tărie.
2. tărie, putere.
3. energie (morală).
4. aptitudine, capacitate, putință de a realiza ceva.
5. persoană înzestrată cu putere și cu energie, care acționează intens într-un anumit domeniu de activitate.
6. (de obicei la pl. și urmat de determinarea „armată”) totalitatea unităților militare ale unui stat; armată.
7. energie existentă în natură.
8. (fiz.) acțiune care, exercitată de un sistem fizic asupra altuia, îi schimbă starea de repaus sau de mișcare sau îl deformează; (spec.) acțiune mecanică care schimbă starea de mișcare a unui corp; mărime dirijată care reprezintă această acțiune.
9. (fiz.; înv.) energie.
10. putere de constrângere, violență.

Declinare

Etimologie

Din franceză forcer < latină fortiare. Confer italiană forzare.

Definiții

1. (v.tranz.) a determina cu forța pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga.
2. (v.refl.) a-și da osteneala, a se strădui, a face un efort.
3. a mânui cu violență un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le din nepricepere, nerăbdare, intenții frauduloase etc.; a sfărâma, a sparge.
4. a supune la un efort prea mare o mașină, un animal etc.
5. (mil.) a trece peste un obstacol în ciuda rezistenței opuse de inamic.

Exemple

• Nu te forțez dacă nu vrei.
• Forța râul.

Declinare

Sinonime: 1: constrânge, nevoi, obliga, sili, 2: încerca, se sforța, se sili, se strădui, 3: sparge, strica, viola, (înv.) silnici, 4: supune

Etimologie

Din forță.

Definiții

1. forma de singular articulat pentru forță.