firimitură
/fi.ri.mi'tu.rə/Etimologie
Din fărâmă + sufixul -ătură (după fir).
Definiții
- bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; (p.gener.) bucată foarte mică dintr-un aliment.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | firimitură | firimituri |
| genitiv-dativ | firimiturii | firimiturilor |
| vocativ | firimitură | firimiturilor |
| articulat | firimitura | firimiturile |